Résumé(Rezumat)

"O poveste ce incepe in Franta si se termina in Italia secolului 18.
Ea nu-si doreste sa conduca o tara, nici macar un rege fermecator care sa o aleaga. Nu ii sta gandul decat la acel bandit cu ochii albastrii, care i-a furat ceva la care tinea foarte mult. Va recupera vreodata ceea ce isi doreste? "

---------------------------------------------------------------
Nota: Cititi prologul inaintea primului capitol.

vineri, 4 februarie 2011

Chapitre II-Une nouvelle découverte, une erreur de nouvelles(O noua descoperire, o noua gafa)

vineri, 4 februarie 2011
« Je te maudis. Jusqu'à tu ne me verras pas dans tes rêves, tu resteras éveillé. »( Te blestem. Pana cand nu o sa ma vezi in visele tale, o sa ramai treaz.)

-Trage-ti de hamuri catre dumneavoastra !
Am incercat sa fac exact asa cum imi explica si spre surprinderea mea am reusit sa opresc trasura.
-Pierre, esti bine ? Cum te simti ?am intrebat ingrijorata.
-Ma doare capul, dar sunt bine. Multumesc stapana si iertati-ma ca nu am putut face nimic cu acei banditi.
-Nu-i nimic.
Am urcat, ascultand pentru inceput o intreaga predica din partea verisoarei mele.
-Chiar nu puteai sa vorbesti mai frumos cu ei ?
-Aaa, lasa-ma sa ma gandec. NU ! Vruiau sa ne jefuiasca. Ce te asteptai sa fac ? Sa ii iau in brate si sa le multumesc ?
-Dar de ce nu ai acceptat sa ne ajute ?
-Claire, esti naiva. Chiar crezi ca ne-ar fi ajutat ?Si in plus avem si noi orgoliul nostru.
-In fine. Important e ca suntem bine.
Am aprobat din cap, indreptandu-mi privirea catre Danielle. Statea cu capul rezemat de fereastra si privea in gol. Parea oarecum fascinata.
-Danielle ? Ce e cu tine ? a intrebat Claire.
-Hm ?
Se vedea clar ca nu era atenta. Ceva sau mai bine zis cineva ii acaparase toata atentia.
-Danielle ! am strigat pentru a o speria.
-Da ! Ce aveti ?
-Unde te gandesti ?
-O nu ! a exclamat Claire cu o voce speriata.
-Ce se intampla ? Eram destul de confuza.
-Te-ai indragostit de hotul acela ?
Am facut ochii dubli. Nu se putea intampla asa ceva.
-Danielle, spune-mi ca nu e adevarat ceea ce te intreaba Claire.
-Sunteti doua enervante. Nici macar nu v-ati uitat la ei. Erau asa bine facuti, iar cel care a urcat langa noi in trasura era absolut fermecator.
Am tras cu coltul ochiului, zarind-o pe Claire cum isi coboara privirea. Ba chiar as fi zis ca se rosise. Imi era clar ca amandoua erau de aceeasi parere.
-Nu conteaza ! am spus ferm. Ba chiar au vrut sa ma ia cu ei.
-Ai fost fraiera ca nu ai plecat. As fi alergat in graba daca as fi fost in locul tau.
-Danielle, stapaneste-te !
-Claire doar pentru simplul fapt ca nu suneti in stare sa recunoasteti asa ca mine ca sunteti de aceeasi parere, ar fi cazul sa nu ma mai criticati. Arienne, crezi ca nu am vazut cum te uitai la cel cu care ai discutat ? Iar tu Claire, puteam sa jur ca iti batea inima gata gata sa-ti sara din piept.
-Danielle, inceteaza ! Nu stiam ce sa zic pentru ca stiam ca are dreptate. Imi transpirau mainile numai cand ma gandeam la acel zambet. Mi-am dus mana catre lantisorul meu cu Maica Domnului, dar am realizat ca nu-l mai aveam la gat. Era mostenire de la bunica din partea mamei. Imi petreceam cel mai mult timp cu ea pentru ca era singura care ma intelegea cel mai bine, asta pana in ziua in care a murit. O simteam atat de aproape prin acel medalion. Am inceput sa caut prin trasura, suparata. Tineam foarte mult la el. Dar m-am oprit brusc. Atunci am realizat ca nu-l pierdusem, ci imi fusese furat. Cum de putusem sa cred ca ne-au lasat sa plecam fara sa ii platim cu ceva. Eram atat de nervoasa incat daca l-as mai fi avut in fata mea vreodata sub nicio forma nu m-as mai fi lasat feremecata de aspectul si gesturile lui. As fi fost in stare de orice pentru acel medalion.
-Arienne ce cauti ?
-Claire, lasa-ma. Nenorocitul ala mi-a furat medalionul de la bunica.
-Esti sigura ? Nu cumva l-ai pierdut pe undeva ?
-Danielle, taci ! Mi-e de ajuns sa te vad aici suspinand dupa un nelegiuit.
-Opreste !
Am tacut. Acea voce imi era cunoascuta.
-Nu din nou...s-a plans Claire.
-De data asta, ma vor auzi.
Eram hotarata sa fac orice pentru a-l face sa plateasca. Am coborat hotarata din trasura.
-Vreau sa-mi dai inapoi ceea ce mi-ai furat ! Acum ! Am strigat fara sa realizez cine oprise trasura. Intre timp atat Claire, cat si Danielle coborasera langa mine. Am avut parte de un soc, caci in fata noastra se afla o intreaga suita , slujitori ai regelui. I-am recunoscut dupa vesminte si atitudinea impunatoare.
-Va datoram ceva ? a intrebat unul dintre ei. Aratau dumnezeieste, iar cel care mi se adresase avea ochii de acelasi albastru pe care il adoram. Toti locuitorii Italiei aratau la fel de bine ? Incepeam sa regret ca o vizitasem asa tarziu.
-Mi scuso, ho fatto una confusione.(Imi cer scuze, am facut o confuzie)
-Dar se pare ca aveti o pronuntie in italiana destul de buna.
-Am avut la dispozitie 20 de ani sa o invat.
Zambea, iar Claire se uita cat se poate de ciudat la mine.
-Sunteti frantuzoaica pana in maduva oaselor.
-Ma scuzati, dar ne grabim.
Am incercat sa urc inapoi, dar Claire parca innebunise. M-a prins de brat.
-Ce ai patit?
-Arienne, parca ti-am zis sa vorbesti mai frumos.
-Dar ce am zis?
-Cum sa plecam fara sa ne dea voie? Ai innebunit?
Eram din ce in ce mai confuza. De ce sa ne dea voie? M-am incruntat.
-Va puteti da la o parte?
-Ai cam mult tupeu. Acel barbat hotarat, emana prin toata fiinta sa o masculinitate si o forta de-a dreptul irezistiibila. Dar nu aveam de gand sa cedez.
-Ne tutuim? Nu credeti ca ne imprietenim cam repede?
-Poftim? Eu pot sa-ti spun cum vreau, in schimb tu ar trebui sa mi te supui.
Eram intrigata. Doar pentru simplul fapt ca era barbat si ma aflam in tara lui nu ii dadea dreptul sa mi se adreseze asa.
-Nu am de gand sa stau la discutii. Trebuie sa ajungem la curtea regelui.
-Arienne, eu as zice sa taci.
-Ce e cu tine, Claire? Iti place sa ne trateze asa?
-Vrei sa spui ca voi trebuie sa ajungeti la mine in palat?
Am incremenit. Il aveam in fata pe insusi Regele Iataliei si nu ma comportasem deloc cum invatasem atatia ani. Eram intr-un fel dezamagita. M-am intors in graba catre scumpa mea verisoara.
-Nu puteai sa-mi spui asta mai devreme, nu-i asa?
-Am incercat. Doar nu vruiai sa strig in gura mare, nu?
Mi-am reglat respiratia. Incercam sa nu fac o scena. Danielle chicotea din cauza gafei mele. Chiar existau unele momente in viata in care mi-as fi dorit pur si simplu sa ma evapor sau si mai bine sa fac anumite persoane sa dispara.
-Da, la Inaltimea Voastra la palat dorim sa ajungem. Nu am avut o calatorie tocmai linistita, am adaugat eu in cele din urma.
-S-a intamplat ceva?
-Nimic ingrijorator, a raspuns Claire.
Nimic ingrijorator? Asta nu putea ramane asa.
-De fapt, Claire, nu cred ca este necesara diplomatia. Sa va explic pe scurt Altezza. Nu am putut dormi 2 nopti la rand, o ploaie infernala a daramat un copac in flacari in mijlocul drumului, lucru ce ne-a facut sa ne despartim de insotitori, o banda de hoti aproape ca ne-au omorat vizitiul. A trebuit sa il inlocuiesc eu, desi nu am habar despre cum se face asta. Pentru ca nu am luat lectii despre cum sa conduci o trasura niciodata. Sper ca realizati? Si cum asta nu ar fi fost indeajuns, unul dintre acei nemernici mi-a furat ceva la care tineam foarte mult. Ca sa nu mai spun de faptul ca a fost un impertinent si jumatate. Am oftat ca si cum m-as fi descarcat pentru ca intr-un fel asta si facusem. Vedeam in ochii regelui faptul ca il amuza supararea mea asa ca am ramas ferma pe pozitie. Claire ma strangea de mana sa tac, dar chiar nu aveam de gand.
Un moment de tacere ne inconjurase. Chiar nu avea de gand sa zica nimic?
-Imi pare extrem de rau pentru voi, frumoase domnite, dar cu parere de rau va spun ca asta se numeste pur ghinion.
Mai bine ar fi tacut, caci daca nu ar fi avut autoritatea sa ma omoare doar cu un singur gest, probabil l-as fi amenintat cu o sabie. Ciudat, caci pentru mine nu parea a fi decat un barbat in plus, al dracului de fermecator, dar tot barbat.
-Pur ghinion ar fi pentru acel bandit, daca s-ar mai intalni si o a doua oara cu mine. Am spus hotarata.
-Nu e nevoie sa graiti de doua ori. Aveti grija ce va doriti.
-Mereu am grija de ceea ce-mi doresc.
Mi-a zambit si la fel si eu.
-Vino mai aproape, te rog.
Nu stiam exact ce urmareste asa ca am facut ceea ce mi-a poruncit. M-am apropiat de calul acestuia.
-Da, Majestate?
Mi-a cuprins barbia in mana, ridicandu-mi privirea. Aveam un déjà vu. Ceva ma fascina in acea privire, oarecum labirintica.
-Cum te numesti ?
Am avut impusul de a-i spune, dar m-am oprit la timp.
-Sunteti Rege. Aveti posibilitatea sa aflati oricand.
-Da, iar eu vreau sa stiu ACUM.
Imi placea cum isi inclesta maxilarul si isi marea ochii atunci cand vorbea hotarat si impunator, dar intr-un fel asta il facea infricosator.
-Majestate, dar stitit deja. Verisoara mea m-a strigat pe nume mai devreme.
-Nu ma intereseaza, Arienne. Vreau sa-ti aud numele de pe buzele tale. In acel moment mi-a mangaiat buza inferioara cu degetele. Un fior cald ma inconjurase.Aproape ca imi pierdusem mintile
-Niciodata, am soptit suav langa urechea lui. Riscam foarte mult, impotrivindu-ma vointei unui rege. Dar niciodata nu facusem ceva ce nu-mi doream.
S-a incruntat, lucru ce ma speria. Am inghitit in sec, privindu-l in ochi.
-Ai un curaj prostesc. Urmati-va drumul ! a strigat in cele din urma. Era nervos, dar isi infranase dorinta de a ma ucide.
Am plecat in graba, urcand in trasura. Claire tremura, iar Danielle era inca uimita. Nu-i venea sa creada ca fusesem in stare de asa ceva. In momentul in care am pornit, i-am oronat lui Pierre sa opreasca. Am deschis usa, strigand pentru a ma auzi.
-Arienne de Anjou.
Era intors cu spatele catre noi, dar puteam sa-i simt satisfactia. Am pornit mai departe, inca privind in urma.
Sirul gandirii mi-a fost intrerupt de vocea lui Pierre.
-Stapana, nu mai avem mult pana la castel. Mai doriti sa oprim la acel lac ?
-Nu ! Tot ce imi doream era sa ajung cat mai repede pentru a ma odihni. Imi era destul de rau.
*

Palatul arata incredibil, lucru ce ma fascina. As fi putut spune ca era mai frumos decat cel francez, dar asta ar fi insemnat sa-mi tradez tara. Imaginea lui urma sa-mi ramana intiparita multa vreme de atunci incolo. Stiam ca as fi reusit sa-l pictez exact asa cum era, chiar si atunci cand as fi plecata pentru ca eram sigura ca dupa toata harababura cu confuzia, nu puteam fi niciodata aleasa regina. Nimeni nu si-ar fi dorit o nebuna in acel rang, cu atat mai mult un rege cu aspiratii.
Am fost intampinate de cancelarul regelui, Excelenta Sa Léopold di Granieri. Era un barbat sobru, in varsta, dar deloc incantat de prezenta noastra. As fi putut citi asta in privirea lui. Oricum nu aveam sa-l deranjem mult timp. Eram aici doar pentru bal. Desi nu-i intelegeam frustrarea. O casatorie intre un italian si o frantuzoaica as fi rezolvat multe conflicte si probleme politice intre cele doua tari.
Prima intrebare adresata a fost « unde va sunt insotitorii ? ». Mi se parea cam arogant, asa ca am lasat-o pe Claire sa raspunda.
-Am avut un mic incident pe drum, Excelenta. Trebuie sa soseasca.
-Da, desigur. A spus asta ca si cand nu ar fi crezut.
Ne-am instalat fiecare in cate o camera. Dupa cate observasem multe alte domnite sosisera inaintea noastra. Palatul roia de feminitate si frumusete. Ma simteam intr-un fel destul de neinsemnata.
* *
Am iesit pe terasa. Aveam o priveliste superba catre minunatele gradini. Un alt avantaj al acelui castel era ca se afla pe malul marii. Mirosul acela de apa sarata intr-un amalgam cu mireasma florilor pur si simplu te imbata. Imi doream nespus sa nu fiu atat de obosita. Vruiam sa vad indeaproape toate acele minunatii.
Mi-am aranjat lucrurile si spre surprinderea mea, doica imi pusese chiar tot ceea ce aveam nevoie. Ma intrebam oare cat va mai dura pana sa ajunga si ceilalti, dar am aflat imediat. Danielle a dat buzna in camera impreuna cu mama.
-Ati ajuns ! am spus bucuroasa. Am imbratisat-o cu drag.
-Da, scumpa mea. Cum ati calatorit ?
Am avut impulsul de a-i povesti, dar am hotarat ca nu are rost. Oricum ce se intamplase era deja bun facut. Danielle ma privea incruntata. Nu intelegea de ce facusem acea pauza.
-Daca nu ai de gand sa ii spui tu, ii voi spune eu.
-Danielle, nu cred ca are rost. Am spus evident cu subinteles.
-Ce ar trebui sa stiu, Arienne ?
-Nimic important...
-Numesti nimic important faptul ca ne-am intal...
-Intalnit cu regele ! am continuat, evitand ca Danielle sa faca o prostie. Nu trebuia ca mama sa afle de nesabuinta mea de a conduce o trasura. Era total nefeminin.
-Dar, vai dragele mele. Ce minunatie ! a exclamat. Cum vi s-a parut ? Ce impresie ati facut ?
-Aaa, iti vom povesti mai tarziu mama. Acum suntem obosite si cred ca si tu la fel.
-Dar...
Danielle ma privea cu o spranceana ridicata, dar i-am facut semn ca ii voi explica mai tarziu. Intre timp Léa, camerista mea, si-a facut aparitia.
-Dar nimic, mama. O Léa, intra. Trebuie sa-mi pregatesti baia.
In timp ce am scos-o putin fortat pe mama din camera, am tras-o pe Danielle aproape de mine.
-Daca scoti un cuvant despre incidentul cu hotii, te asigur ca mama va afla si de suspinele tale pentru acel bandit.
-Ma ameninti ? m-a intrebat cu un aer superior.
-Nu.Doar te santajez.
-Dar asta e si mai grav.
-Nu mai grav decat prostia ta de a te indragosti de acel barbat. Ne-am inteles ?
Stiam ca in acel context nu va spune nimic si mai stiam ca era furioasa pe faptul ca sora ei mai mica o avea la mana. A iesit val vartej din camera. Léa mi-a zambit, aprobandu-mi viclenia. Ea era inca una din confidentele mele.

7 comentarii:

Dely spunea...

Super:X:X:X:X abea astept next-ul:>
superba si in interior si in exterior Arienne:X

Addicted02 spunea...

Thx :*

Unknown spunea...

imi place foarte mult povestea ta pentru ca este altceva fata de ce am citit pana acum.sper sa ai inspiratie si timp si macar in fiecare sapt sa ne delectezi cu cate un capitol:)
spor la scris

Addicted02 spunea...

In weekendul asta postez urmatorul capitol:).
Multumesc ca cititi :*.

Anonim spunea...

e superb fanficul ... am impresia ca "hotul" este de fapt regele ...am dreptate? ..... abea astept urmatorul capitol ... Arienne nu se comporta deloc ca o lady ...sau cel putin nu atat de mult cat ar trebui

Addicted02 spunea...

Nu-ti spun;)), sper doar sa fie o surpriza placuta. :*

Roxanne_Dreamer spunea...

distractiv, interesant, extraordimer, magnific, superb si as putea sa continui asa pana maine dimineata dar ma limitez doar la atat SUPERB!!!!

Trimiteți un comentariu

 
◄Design by Pocket