Résumé(Rezumat)

"O poveste ce incepe in Franta si se termina in Italia secolului 18.
Ea nu-si doreste sa conduca o tara, nici macar un rege fermecator care sa o aleaga. Nu ii sta gandul decat la acel bandit cu ochii albastrii, care i-a furat ceva la care tinea foarte mult. Va recupera vreodata ceea ce isi doreste? "

---------------------------------------------------------------
Nota: Cititi prologul inaintea primului capitol.

marți, 1 februarie 2011

Chapitre I-préparatifs en vue d'un enlèvement( Pregatiri pentru o rapire)

marți, 1 februarie 2011
« Ne soyes pas trompés jamais par les apparences.Quand il te donné un sourire, ne devrait pas tomber en amour avec lui, même si tu es capable de tuer pour un plus »( Nu te lasa inselata de aparente.Cand iti daruieste un zambet, nu trebuie sa te indragostesti de el, chiar daca ai fi capabila sa ucizi pentru inca unul)



Nu-mi placea sa calatoresc cu trasura, mai ales atat de mult timp. Faceam pe putin 5 zile pana la destinatie. Aveam 3 trasuri, una in care ma aflam eu, Danielle si Claire, in cea de-a doua mama si cele doua matusi, iar in ultima cameristele. Imi doream atat de mult sa ajungem pe taramul italienesc, sa vad peisaje noi pe care mai tarziu sa le asez pe panza. Danielle dormea ca de obicei, iar scumpa mea verisoara citea. Mi se parea atat de greu sa citesti, doar cu un felinar aprins, care se clatina mereu din cauza drumului. Era intuneric si destul de tarziu, iar eu nu puteam sa atipesc. Ma intrebam adesea ce faceau doamnele in cealalta trasura. Oricine ar fi dormit, desi cred ca matusa Hélène ar fi preferat sa fie cu mine si Claire. Desi daca as fi stat sa ma gandesc bine, chiar am fi putut face schimbul.
Din pura plictiseala si insomnie am scos capul pe geam.
-Hey, Pierre !
-Da domnisoara ? S-a intamplat ceva ?
-Nu. Doar ca nu pot sa dorm.
-Arienne ai innebunit ? Ce vrei sa faci ?m-a intrebat surprinsa Claire. Am ignorat-o.
-Pierre, crezi ca mai e mult pana se lumineaza de ziua ?
-Vreo 3 ceasuri. De ce ?
-Intrebam doar. Asta e deja a 4 a noapte si nu ai dormit decat de 2 ori. Trebuie sa te odihnesti.
-Da. Dupa ce se lumineaza de ziua vom fi deja pe taramul Regelui Louis. Este un lac nu prea cunoscut. Ne vom opri acolo. Sunt sigur ca aveti nevoie de o baie.
-Hmm, dar este sigur ?
-Sigur de ce ? Ne aflam aproape de curtea regelui. Ce credeti ca se poate intampla ?
-Intrebam...
Eram nerabdatoare sa rasara soarele. Deseori imi placea sa-l privesc. Ma simteam obosita pentru ca era a 2 noapte cand nu puteam sa dorm deloc.
-Psss, Claire ?
-Hm ?
-Poti sa lasi cartea aia putin si sa te uiti la mine ?
-Spune.
-Vrei sa iesi la aer ?
-Arienne, stiu ca nu te simti bine si ca nu-ti place sa calatoresti, dar niciodata nu am crezut ca o sa innebunesti din cauza asta. Doar nu pretinzi sa ne oprim acum, nu ?
-Doar pentru o clipa. Ia vezi trasurile celalalte sunt in fata sau in spate ?
-Ambele in spate. Ce vrei sa faci ? O sa o trezesti pe Danielle.
-Nu-ti face griji, nu se trezeste asa usor. Pierre ?
-Da, stapana ?
-Opreste !
In acel moment am simtit cum nu ne mai miscam.
-Ce s-a intamplat ?
Am coborat din trasura si m-am urcat langa vizitiu. Celelalte nici macar nu observasera oprirea.
-Stapana e periculos aici.
-Nu conteaza, porneste !
-Arienne, ce faci ? a intrebat Claire speriata.
-M-am plictisit acolo. Acum poti citi linistita.
Imi placea sa fiu atenta la drum si incercam sa fac cat de cat conversatie. Daca mama m-ar fi zarit in acel moment probabil ar fi avut palpitatii.
Vedeam cum cerul se transforma dintr-o data, acoperind luna de nori cenusii. Incepuse sa fulgere si sa tune, iar picurii de ploaie incepeau sa cada din ce in ce mai des.
-Stapana, ma scuzati , dar cred ca ar trebui sa intrati.
-Cred ca ai dreptate.
Am oprit din nou si am intrat in graba. Dar am auzit un trosnet ce ne-a facut sa oprim. Danielle se trezise, caci Claire scapase un tipat. Am coborat in graba. Unul din copacii de pe marginea drumul cazuse pe mijlocul acestuia, din cauza unui fulger. Inca era in flacari. Partea proasta era ca noi trecusem si puteam inainte, dar celelalte doua trasuri erau blocate.
-Mama !!! am strigat. Sunteti bine ?
-Stapana, trece-ti inapoi !
-Lasa-ma Pierre !
-Arienne, suntem bine. Singurul dezavantaj este ca noi nu ne putem continua drumul.
-Nu-i nimic. Vom astepta sa se stinga focul ca sa dam pomul la o parte, am sugerat.
-In niciun caz ! Arienne, vizitii nostrii se vor ocupa de asta. Pana atunci, Pierre ai grija de ele. Nimeni nu trebuie sa stie ca sunt 3 domnite singure in aceasta trasura. Nu se cade.
-Mama, nu plecam de aici ! m-am opus.
-Ba da si nu ma contrazice. E prioritar sa fiti acolo la timp. Pierre, da-i drumul !
Am inghitit in sec. Nu avea rost sa impiedic acest lucru. Ma multumeam cu faptul ca nu patisera nimic. Am urcat , sperand ca ne vor ajuunge din urma.
Imi placea uneori felul Daniellei de a fi. Niciodata nu-si facea griji pentru nimic. Nu durase mult pana sa adoarma la loc. Iar Claire, ei bine isi reluase lectura. Am incercat sa inchid ochii, dar fara nicio sansa de a adormi. Ma simteam slabita si deja nu mai suportam drumul.
Spre fericirea mea, ploaia s-a oprit, iar afara deja rasarise soarele. Am scos capul pe geam la aer.
-Pierre, mai avem mult ?
-Nu. Va promit ca vom ajunge cat mai repede.
Mi-am intors privirea catre Claire pentru a observa cata atentie ii dedica acelei carti, dar spre uimirea mea si ea adormise. Am oftat, incercand sa ma calmez, cand am auzit niste voci si cai.
-Opreste !
M-am incruntat. Cine erau acele persoane ? Am avut impulsul de a iesi din trasura, dar mi-am adus aminte vorbele mamei. Nimeni nu trebuia sa afle ca eram singure. Pierre incetinise asa ca i-am soptit atat cat doar el sa auda.
-Sa nu indraznesti sa opresti ! Nu uita ce a zis mama.
Daca l-as fi putut observa in acel moment cu siguranta ar fi inclinat aprobator din cap. A dat bice cailor, dar dintr-o data ne-am oprit in acelasi timp cu o trosnitura.
-Pierre ? am strigat.
Nu-mi raspundea asa ca am dedus ca ceva se intamplase. Cu toata harababura fetele nici macar nu se clintisera asa ca le-am trezit instantaneu.
-Ce se intampla ? a intrebat Claire speriata.
-Calmeaza-te ! Cineva cred ca o sa incerce sa ne jefuiasca.
-Pot sa mai dorm ?
-Danielle !
-Danielle !
Am strigat amandoua in acelasi timp.
-Tu nu ai auzit ce a zis Arienne ?
-Nu e nimic ingrijorator in asta. Pierre se va ocupa de tot.
-Pierre nu raspunde, Danielle ! Revino-ti !m-am lamentat.
Intre timp am incercat sa ma calmez. Nu stiam ce se intampla asa ca am decis sa cobor. Nu inainte insa de a ma uita pe geam. Am tras putin draperia cand am avut parte de o sperietura zdravana.
-Boo !
Am tresarit, caci acolo se afla un barbat cu masca pe fata. Oh super, un hot cu simt al umorului. Am deschis in graba usa si am iesit cu capul sus. Nu se putea sa ma intimideze asa usor. Desi imi batea inima foarte acelerat am incercat sa ma controlez.
-Intotdeauna mi-a placut asta. Mi-am indreptat privirea incotro se auzea acel glas. Spre ghinionul nostru, nici macar nu era singur. Inca 7 barbati bine facuti ne priveau. Toti erau mascati si nu parea a fi niciunul conducator. Mi-am aranjat rochia si am privit inainte.
-Ai de gand sa spui ceva, frumoasa doamna ? unul dintre cei 7 s-a apropiat de mine. Parea a fi cel mai bine facut dintre toti. Grozav. Doamna e bunica-ta ! Imi venea sa ii strig cateva, dar eram constienta de pericol.
-Nu conversez cu persoane lase.
-Poftim ? a intrebat, inca apropiindu-se de mine. Imi venea sa fac cativa pasi inapoi, dar mi-am mentinut pozitia.
-Arienne ! Treci imediat inapoi. Am auzit-o pe Claire inca speriata.
-Lase ? De ce crezi ca suntem lasi ?
-Pentru ca altfel mi-ai vorbi fara acea masca.
Intre timp tipul ce ma speriase s-a urcat in trasura si a inchis usa. Ma temeam pentru fete. Claire cu siguranta tremura, iar Daniellei i-am putut zari un zambet in coltul gurii. Flirta...Oh Dumnezeule. Intradevar aratau ca niste zei la corp, dar pentru nimic in lume nu as fi fraternizat cu dusmanul.
-Ma tem ca nu se poate, iar tu nu esti in masura sa-mi pui conditii.
-A da ? am intrebat nervoasa. Atunci vreau sa-i vorbesc stapanului tau.
Cu totii incepusera sa rada. Ce li se parea asa de amuzant ? Am ridicat din spranceana.
-Sta chiar in fata ta ! am auzit o voce din spatele acestuia.
In acel moment mi-am adus aminte de Pierre. Oh Doamne ! Am trecut in graba pe langa barbatul mascat din fata mea si m-am indreptat catre bancheta pe care zacea inconstient vizitiul.
-Ce i-ati facut ? am tipat.
-O sa-si revina, m-a asigurat misteriosul. Dar tu vii cu noi !
-Poftim ? In niciun caz.
In acel moment m-a apucat de brat.
-Da-mi drumul !
-Mie nimeni nu-mi da ordine. Ai inteles ?
-Iar pe mine nu ma obliga nimeni sa merg undeva unde nu doresc.
-Pacat ca tu esti cea care iese in pierdere.
-Da normal. Daca as fi avut si eu inca alti 7 barbati cu mine probabil nu as mai iesi in pierdere.
-E greseala ta. Nimeni intreg la cap nu ar calatorii ca voi trei, singure.
-Crede-ma ca daca as fi stiut ca pe taramul Marelui Rege Louis as da peste niste banditi ca voi , nu as fi venit lipsita de ajutoare.
-Se pare ca nici pe insusi regele nu-l respecti.
-Iar tu se pare ca ai cam multa consideratie pentru el, desi esti un fugar.
-Hmm...stii ca speculezi, se pare.
-Ceea ce ma intereseaza.
-Te interesez ?
Am inghitit in sec. Nu stiam ce sa-i raspund. Avea o privire care te omora efectiv. Avea ochii mari si albastrii. Cum sa nu-ti placa asemenea ochi ?
-Nu crezi ca esti prea mandru ?
-Nu te intrec. Nu ti-ai lasat privirea nici macar o data de cand ne-am intalnit.
Am zambit instinctiv pentru ca demonstrasem ca am demnitate. In acel moment mi-a ridicat barbia delicat. Pentru un hot se misca destul de manierat. M-a privit in ochi, dupa care mi-a zambit. Incercam sa ma mentin in picioare, desi imi tremurau. Mi-a mangaiat buza inferioara cu un deget, la fel de suav. Am avut impulsul sa il sarut, dar nu, nu puteam sa fac asta pentru prima data cu un bandit. Mi-am intors capul intr-o parte pentru a scapa de acea dorinta.
-Cum te numesti ? m-a intrebat in cele din urma.
-Nu te interes...
-Arienne, Danielle chicoteste cu acel nesuferit.
Oh perfect. Claire imi stricase toata confruntarea, caci tocmai aflase cum ma numesc.
-Arienne, deci. Mhh...
-Da-te !
-Frumoasa domnita, parca ti-am mai spus ca nu accept ordine.
Am oftat. Eram si asa destul de obosita.
-Danielle ? am strigat. Iesi imediat !
In acel moment am zarit-o pasind cu gura pana la urechi.
-E chiar amuzant tanarul dinauntru.
-Se pare ca cel putin una dintre domnisoare ne aprecieaza calitatile.
-E somnoroasa. Nu stie ce spune, m-am aparat.
-M-am trezit de ceva vreme...
-Danielle, taci ! a strigat Claire. Se vedea cat de ingrozita era verisoara mea.
-Bun, doamnelor, pentru ca sper, sa va schimbati parerea despre noi si ca sa va demonstram ca nu suntem lasi va lasam sa plecati.
Am zambit ironic.
-Asta nu-mi va schimba parerea despre tine, niciodata ! i-am spus ferm hotului fermecator.
Incepuse sa rada.
-Nu am terminat, scumpo.
Auzi scumpo...
-M-as simti mai bine daca nu m-ai alinta.
-Si cine spune ca vreau sa te simti bine ?
-In fine. Termina ce incepusei.
-Desigur. Mai aveti o problema.
Mai mare decat tine, nu cred ca exista.
-Nu aveti vizitiu.
O ba da, exista. Imi venea sa plang de nervi. Mi-am strans palmele in pumni si m-am intors catre Pierre care era la fel de inconstient.
-Ai spus ca-si va reveni. Pe deasupra mai si minti ?
-Eu nu mint niciodata. Am spus ca isi va reveni, dar nu am precizat si cand se va intampla asta.
Ahhhh. Imi venea sa-l pocnesc.
-Inteleg. Am mimat ca si cum m-as gandi, dar intre timp chiar imi venise o idee. Claire, Danielle ! Veniti aici.
In momentul in care au ajuns langa mine le-am propus sa-l ridicam in brate toate trei pe Pierre si sa-l bagam in trasura. In timp ce ne omoram cu el, hotii se amuzau copios pe seama noastra. M-am incruntat serios, caci eram obosita, nervoasa si cu probleme. Dar ma multumeam ca fiecare dintre ei zacea in imaginatia mea legat de cate un copac. Ar fi fost destul de relaxant sa pot face asta.
Dupa ce l-am asezat pe Pierre in trasura, le-am pus pe fete sa se urce si ele. Desi nu mai facusem asta niciodata, m-am urcat pe bancheta vizitiului. Imi tremurau mainile pe hamuri si ma rugam in gand ca totul sa fie bine. In momentul in care am biciut caii pentru a pleca am simtit un gol in stomac. Am inceput sa ne miscam si chiar am zambit. Putream sa jur ca el ma privea, zambind. Dar cand m-am intors pentru o clipa sa ma uit, l-am zarit pe cal, galopand pe langa trasura.
-Esti sigura ca stii ce faci ? m-a intrebat oarecum serios, ba chiar as fi zis ca ingrijorat.
-Ti se pare ca am crescut facand asta ? Normal ca nu stiu ce fac.
-Ne lasi sa va ajutam ?
-Ha cred ca glumesti. Mi-ai cauzat destul de multe probleme pentru o zi.
-Cum vrei. Atunci l-am zarit cum se intoarce impreuna cu tovarasii lui. As fi vrut sa strig dupa el sa se intoarca, dar nici macar nu stiam cum sa-l strig. Nu-i stiam numele. Am inghitit in sec, concentrandu-ma la drum.
Deodata l-am auzit pe Pierre tusind. Era cu capul pe fereastra trasurii. Am lasat hamurile fara sa ralizez si m-am intors catre el.
-Stapana, hamurile !!!
Le-am luat instantaneu inapoi. Ma temeam sa nu lesin de la atatea emotii.
-Ce bine ca ti-ai revenit. Acum poti conduce tu.
-Da, desigur, daca opriti.
Oh Doamne la asta nu ma gandisem.
-Aaaa...Pierre ? Cum fac asta ?

4 comentarii:

marin spunea...

doamne cat am ras:))sper ca urmatorul sa vina cat mai repede,sunt chiar curioasa ce se va intampla:D
spor la scris

Addicted02 spunea...

Ms :)) :*

Dely spunea...

abea astept nextul:X
e super:X:X:X:X
:*:*:* ai mult mult talent :>

niste prostii facute la repezeala spunea...

e foarte interesant si diferit de restul povestilor ficurilor pe care le-am citit.

Trimiteți un comentariu

 
◄Design by Pocket