Résumé(Rezumat)

"O poveste ce incepe in Franta si se termina in Italia secolului 18.
Ea nu-si doreste sa conduca o tara, nici macar un rege fermecator care sa o aleaga. Nu ii sta gandul decat la acel bandit cu ochii albastrii, care i-a furat ceva la care tinea foarte mult. Va recupera vreodata ceea ce isi doreste? "

---------------------------------------------------------------
Nota: Cititi prologul inaintea primului capitol.

luni, 31 ianuarie 2011

Prologue (Prolog)

luni, 31 ianuarie 2011

18e siècle, Cour royale française, Duché Anjou
(secolul 18, Curtea Regala Franceza, Ducatul Anjou)

« Être en face d'un roi n'est pas toujours suppose la soumission » ( A fi in fata unui rege nu presupune mereu supunere)

-Dépêchez-vous, madame!
-Ma grabesc, doica Geneviève, ma grabesc.
-Dame Arienne inca se pregateste.
-Ma fille... tot timpul intarzie.
Eram gata. Pacat ca doica si mama mea credeau ca o data cu trecerea timpului nu ma pot schimba. Stiam cat de mult tineau la imaginea mea asa ca trebuia sa fiu atenta la fiecare detaliu.
Desi ascultatul pe la usi era a doua pe lista « actiuni interzise unei domnisoare din inalta societate », il faceam destul de des. Bineinteles niciodata nu am fost prinsa. Primul lucru important, de la care nu aveam voie sa ma abat sub nicio forma era faptul ca imi era interzis sa ma indragostesc. Casatoriile aranjate si cel mai des din interes erau cele practicate. Desi eram un copil ascultator, ce respecta cam intru totul regulile societatii si in special ale familiei, nu eram de acord cu cel mai important lucru. Visam sa ma indragostesc de barbatul visurilor mele si abia apoi sa ma casatoresc, ba chiar mai mult sa imi aleg singura sotul. Eram constienta ca nu aveam nicio sansa in a ma impune, caci riscam sa isc un dezastru, desi urma sa ma castoresc in curand. Aveam 20 ani, iar mama si cele doua matusi ale mele complotau pentru a-mi gasi un sot. Speram din tot sufletul sa nu fie vreun varstnic.
M-am asezat pe unul din scaunele din salon. Imi asteptam mama, care probabil inca mai credea ca ma aranjez. In timp ce imi faceam de lucru cu panglicile de la rochie, mi-am zarit sora si tatal care discutau aprig in gradina. Am iesit pe veranda pentru a realiza ce se intampla.
-Mais mon père, eu vreau sa merg la balul din seara asta.
-Danielle, nici nu incape discutia. Ti-am spus clar si raspicat ca vei pleca asta seara impreuna cu mama si sora ta in Italia.
Am intervenit, caci nu aveam nici cea mai vaga idee despre ce era vorba.
-Papa ? Cum se face ca voi pleca in Italia si nu mi-a impartasit nimeni aceste vesti ?
-Arienne, draga mea, urma sa aflii pe drum catre boutique-ul Madame Marianne. Veti merge cu mama voastra sa va cumparati rochii noi.
-Dar de ce ? am intrebat inca surprinsa.
-Vino cu mine surioara si iti voi explica eu. In acea clipa Danielle m-a tras de brat, conducandu-ma in casa. Era doar cu un an mai mare decat mine, dar incalca regulile cu mult mai multa usurinta.
-Ce se intampla ?
-Va trebui sa fim acolo pentru balul mascat al Regelui Louis al II-lea, care din intamplare este la sfarsitul acestei luni. Cum probabil stii, in fiecare an...
-La sfarsitul verii se da acest bal, am continuat eu.
-Da exact, numai ca in acest an are si o alta importanta. Regele isi cauta sotie si care e cea mai buna varianta ? Sa stranga in palat in acea seara toate domnitele cu un rang mai ridicat.
-Sa inteleg ca acolo poate aparea oricine ?
-Nu, bineinteles ca nu. Ar fi o harababura. Fiecare conducator al familiei ales de insusi Regele, primeste invitatie. Desigur doar in cazul in care are cel putin o fiica. Tatal nostru, Ducele de Anjou, a primit desigur aceasta invitatie, iar noi va trebui sa fim prezente.
-Si el de ce nu vine cu noi ?
-Cheri tu chiar nu traiesti in casa asta. In timpul in care stai si pictezi in gradina ai putea sa faci alte lucruri interesante, cum ar fi sa te pui la curent cu ultimele vesti.
Danielle era foarte diferita de mine. Parca nici nu eram surori. Mie imi placea sa stau cat de mult posibil in casa, ascultand muzica, dasand sau chiar pictand. Dar ei ii placea sa se plimbe, sa cunoasca persoane noi si sa mearga la cat mai multe baluri.
-Ce vesti ? am intrebat plictisita. Ma obosea cu energia ei.
-Tata ramane cu afaceri aici inca 2 zile, dupa care ne va urma. De altfel o data cu noi vor veni si matusa Hélène si preferata mea, matusa Zoé cu verisoara noastra Claire.
Era normal ca matusa Zoé sa fie preferata surorii mele deoarece erau foarte asemanatoare. Pana si gandirea o aveau la fel. Claire spre deosebire semana mai mult cu matusa Hélène, cu care ma intelegeam mai bine decat cu maman. Ne placea sa fim visatoare si deseori ne trezeam la realitate una pe cealalta. Tante Hélène nu fusese casatorita niciodata, iar Zoé era vaduva. Ambele erau surorile mamei.
Mi-am revenit din starea mea de visare in momentul in care am realizat ca Danielle plecase, iar doica Geneviève ma striga.
-Aici sunt !
-Grabeste-te ma petitte mignonne ! Madame Cécile si Dame Danielle va asteapta.
Am alergat catre trasura in care cele doua intradevar ma asteptau. Imi placea sa imi aleg rochii noi si sa le probez, dar mult mai mult imi placeau bijuteriile, in special cele ce contineau safire si perle. Aveam parul de un saten foarte deschis si ochii albastrii. Tot timpul avusesem impresia ca imi statea bine in bleu, alb, maro si galben. Nu suportam rosul si nu aveam nici macar evantaiele cu vreun strop din aceasta culoare.
Vizita la Madame Marianne fusese destul de lunga, dar atat eu cat si Danielle ne cumparaseram tot ceea ce poftisem. In momentul in care am ajuns acasa, toate bagajele noastre erau facute. Nu-mi placea ca altcineva sa-mi aleaga lucrurile in numele meu.
-Doicaaaa ??? am strigat in cele din urma.
-Oui, Arienne. Ce s-a intamplat ?
-De ce sunt bagajele mele facute ?
-Pentru ca nu mai e timp si totul e pregatit sa plecati. Tatal vostru va asteapta in birou.
-Stii bine ca nu permit nimanui sa imi aranjeze lucrurile.
-Draga mea, nu ai incredere in mine ?
Am oftat, caci oricum era tarziu si nu aveam timp pentru a ma lamenta.
-Ba da, am spus in cele din urma.
-Domnisoarelor, mergeti in camerele voastre sa va schimbati pentru drum. Pana atunci voi discuta cu Charles.
-Bine mama, a spus Danielle.
-Vor veni si cameristele ? am intrebat curioasa.
-Da, scumpo. Léa te asteapta.
M-am grabit sa fiu gata la timp.

6 comentarii:

Dely spunea...

extrem de diferit ca cel anterior:)
e wow:X
superb,sa te pierzi in parfumul acelor vremuri care au fost chiar foarte grele pentru femei,considerate niste fiinte mult prea neinsemnate cu un caracter slab.
oricum frumos fic,astept continuarea

Dely;):P

Addicted02 spunea...

Multumesc pentru incurajare. :*

alexa spunea...

superb! ador ficul tau dar cand pui next? :o3 te rog zi ca o faci cat mai curand deorece e un fan fic foarte reusit si frumos :X

Dudix spunea...

hey tu, deci trebuie sa recunoastem ca povestea ta e geniala. O ador ! Dar ce-i cu tine de nu te-am mai vazut pe mess ? :( Don't you miss Ianis anymore ??

Take care :* and keep writing :*>:D<

alexa spunea...

superb astept nextul cat mai curand poate chiar weekendul asta ;)) tinand cont ca nu ai mai scris de la mijlocul lui februarie :)

vanillaalexa spunea...

haide mai mai pui next sau nu?

Trimiteți un comentariu

 
◄Design by Pocket